Câteodată simt nevoia să fac o excursie de o zi în afara Bucureștiului. De data aceasta am propus itinerariul următor: mic dejun la VacaMuuu, vizită la crama Budureasca și apoi prânz la Ferma Dacilor.
Știam de la Radu că Vacamuuu are un mic dejun apetisant și am vrut să-l încerc și eu. Ei deschid la 9 dimineața, dar într-o zi obișnuită de marți mai era doar o masă ocupată. Am comandat varianta de ouă poșate pe guacamole și goffre, la prețul de 37 de lei. După mine lucrurile simple sunt cel mai greu de gătit și aici își poate arăta măiestria un Chef bun. Oul a fost ireproșabil. Gălbenușul curgea în cascadă. La guacamole, din păcate, gustul de ceapă verde copleșea tot amestecul. Serviciul a fost rapid.
De aici am plecat direct spre zona Dealu Mare. N-am rezervat nimic dinainte. Câteodată ieșirile de acest tip sunt cele mai bune.
Am ieșit surprinzător de repede din București direct spre A3, fără pic de aglomerație. Chiar au făcut treabă bună pe Șoseaua Fabrica de Glucoză – dacă nu luăm în considerare trotuarele.
Pe drum am avut parte de un pic de adrenalină. La intersecția aceasta am observat un autoturism ieșit în decor, un tir oprit, și o doamnă care făcea disperată din mâini. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și m-a rugat să sun repede la 112. Mi-am dat seama că erau toți în stare de șoc. Am vrut să deschid aplicația 112 pentru că știam că mă vor localiza mult mai repede așa, dar din păcate uitasem să o reinstalez când am trecut pe iOS. Mi-a fost oarecum dificil să explic unde mă aflam. Din fericire ambulanța a venit în doar câteva minute.
Accidentul a fost cam așa…autoturismul avariat nu a acordat prioritate când s-a intersectat cu drumul principal și tirul l-a aruncat cât colo. O singură persoană, aflată pe bancheta din spate, avea răni la cap și sângera. Cu ocazia asta am deschis și eu prima dată în viața mea trusa de prim ajutor. În afară de câteva bandaje pe care să i le ofer doamnei, n-am avut ce să fac. Din fericire victima era conștientă și a ieșit din mașină pe picioarele ei asistată de cei de la ambulanță.
Recomand să instalați aplicația 112 (link Android/ link iOS) pentru că în astfel de situații orice secundă contează.
Am mers mai departe și într-o oră și ceva eram deja în curtea cramei Apogeum. Aici mi-am dat seama că totul e închis și m-am orientat un pic în zonă pe Google Maps.
Vizită la Crama Budureasca
Cea mai apreciată cramă din apropiere, ca număr de review-uri, era Budureasca. De la ei cunoșteam vinurile albe precum Pinot Gris sau Fume.
Am sunat la numărul 0732 200 130 și cineva m-a reorientat către domnul Ștefan Timofti. I-am spus că vrem să vizităm crama, dar nu avem programare. Mi-a explicat că în mod normal nu prea se poate fără programare, mai ales în perioada aceasta, dar dacă purtăm masca ne poate primi pentru un tur scurt, fără degustare.
Pot spune încă de la început că a fost o plăcere să conversăm cu domnul Ștefan. Se simte imediat când un om e pasionat de un domeniu și e acolo unde trebuie să fie. Ne aflam în plină perioadă de recoltare.
Crama Budureasca a fost inaugurată în anul 2013 și are o suprafață de 2500mp, fiind una dintre cele mai mari crame din regiunea Dealu Mare. Am aflat că a fost o investiție de 6 milioane de euro, din care 2 milioane au fost fonduri europene.
Construcția este îngropată pe 3 dintre laturi, pentru a se încadra mai bine în peisaj și pentru a beneficia de un control termic mai bun.
Am început turul printr-o plimbare în vie. Aici am observat care sunt diferențele între o viță bătrână, cum e Tămâioasa Românească din 1956 și una mai recentă, precum cea pentru soiul Cabernet Sauvingon din 2010.
Vița bătrână își va dezvolta rădăcinile pe zeci de metri adâncime în pământ și va da un vin cu gust mai complex.
Instalația de producere arăta foarte industrial. Adică total diferit de modul de producere al vinului la țară.
Aveau un mod automatizat de a separa boabele de ciorchine, pe când la țară, din câte îmi aduc aminte, strugurele se bagă cu totul în storcător. Acel ciorchine de obicei dă un gust amărui vinului. Țăranii cred că îl maschează adăugând zahăr peste ….deși nimeni nu recunoaște.
Boasca rămasă în urmă era folosită pe post de compost. La țară mai iese și o țuică de acolo.
Suprafața cramei nu mi s-a părut foarte mare, dar spațiul era folosit eficient. Totul era extrem de curat și organizat. Se simțea că a trecut picior de occidental pe acolo.
Nu intru în detalii privind procesul de facere a vinului, pentru că oricum eram și cu cel mic și n-am putut să fiu atent în totalitate. Pe Sebastian l-a impresionat că cele mai mari cisterne aveau un volum de 40 de mii de litri.
În zona în care în mod normal se făcea degustarea am găsit o hartă cu toate soiurile cultivate la Budureasca. Am fost impresionat de varietate lor. Avem așa: Busuioacă de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Fetească Albă, Fetească Neagră, Fetească Regală, Merlot, Muscat Otonel, Pinot Gris, Pinot Noir, Riesling de Rhein, Riesling Italian, Sauvignon Blanc, Shiraz, Tămâioasă Românească.
L-am întrebat pe domnul Ștefan cum se face diferența între un vin de 30 de lei , 50 de lei sau 100 de lei. N-am primit un răspuns direct, dar cumva mi s-a dat de înțeles că plătești mult pentru marketing. Mai intră în ecuație probabil și disponibilitatea acelui soi, efortul oenologului, vechimea, etc.
Vinul cel mai bun e acela pe care îl bei cel mai des. Mi-a recomandat totuși să încerc mai multe tipuri de vin din același soi din aceeași gamă de preț de la diferiți producători ca să pot alege un favorit.
Înainte de plecare am trecut în vedere colecția Budureasca. Nu știam că brandul Origini e tot al lor.
Pentru grupuri au activități foarte interesante. Mi-a povestit că poți trece prin procesul de creare al unui vin și poți face propriul tău cupaj pe care să-l iei acasă și să te lauzi cu el.
Am plecat cu mâna goală pentru că magazinul de desfacere se află în Mizil și nu l-am mai prins deschis. Închide la 16:30. Am aflat că au vinuri cu până la 25% mai ieftine aici.
Vizită la Ferma Dacilor
Am ajuns înfometați la Ferma Dacilor, care se află la 10 minute de Crama Budureasca. Aveam așteptări mari pentru că văzusem imagini cu mâncarea lor tradițională. Din păcate cred că i-am prins pe picior greșit.
N-am luat în seamă prețurile destul de mari (vezi mămăligă cu brânză și smântână la 40 de lei) pentru că am zis că suntem în vacanță și ne desfătăm. Am comandat o ciorbă de mistreț cu zeamă de varză și niște cârnați de porc.
Din păcate era un singur chelner la 4-5 mese și se vedea lipsa de experiență. Adică aducea felul de mâncare și trebuia să aștepți 10 minute să-ți aducă și tacâmurile. Ne-a enumerat felurile de mâncare disponibile la început, ceea ce e de apreciat, numai că mai apoi am văzut că aducea și alte feluri celorlalte mese.
Nici mâncarea nu m-a dat peste cap. Ciorba era mai mult din os de mistreț, fără carne. Farfuriile erau ciobite….dezamăgitor.
Mi se pare genul de loc în care se vede că s-a investit, dar din păcate nu e administrat foarte bine. Pe tot platoul înspre zona cu animale am găsit tot felul de mase plastice: lingurițe, pahare, paie, pungi, sticle, cioburi etc
Probabil angajații dau vina pe clienți, fără să facă ceva pentru a curăța locul.
Aveau tot felul de animale care i-au încântat pe copii, dar nu păreau cele mai îngrijite, fiind și ele năpădite de plastice.
În schimb, zona e superbă. Sunt dealuri, în depărtare cât vezi cu ochii.
Se poate și înopta la Ferma Dacilor, deși după această experiență nu prea mă încântă ideea. Părea destul de anost locul, dar cred că are mult de-a face și cu situația actuală de pandemie.
Concluzie
Zona Dealu Mare mi se pare că are potențialul de a fi un fel de Toscana României. Dealurile sale îmi aduc aminte de Val d’Orcia. În trecut am mai vizitat cramele Lacerta și Rotenberg care se află în aceeași zonă. Și acolo am avut parte de o experiență minunată. Mi-ar plăcea să vizitez toate cramele din această zonă și să descopăr istoria și vinurile lor. Pe lângă aceste crame ce au primit investiții serioase se pot dezvolta și comunitățile din jurul lor.
Aceste obiective pot fi vizitate tot timpul anului așa că mi se pare că ar merge combinate și cu o experiență culinară comparabilă. Impresia mea e că zona Dealu Mare are nevoie de ceva mai multă popularizare. Avantajul e că poți ajunge din București într-o oră și un pic….asta dacă ai șofer care să nu participe la degustare.
Post Scriptum
Observ că anumite persoane, care nu comentează pe aici în mod normal, s-au ofuscat că am promovat crama la care este sau a fost acționar un anumit personaj penal. Confirm că n-am primit niciun beneficiu material sau de alt fel și nici nu am vreo afiliere cu brandul Budureasca. Ei habar n-au de existența acestui articol. Ideea principală este că te încurajez să vizitezi zona Dealu Mare, nu neapărat această cramă.
5 Comentarii
Cat de industrializata pare 🙂
Da, cam așa arată și crama Lacerta. Peisajul e frumos în zonă. Ceva mai tradițional am găsit la Rotenberg.